Jocul pietrei...

Din intentii frumoase pornesc ganduri frumoase.

Daca simti ca lumea nu este asa cum ar trebui sa fie. Daca simti ca aproapele tau iti este prea departat, s-ar putea sa fi interesat.

Lucrurile nu se schimba de la sine niciodata.

Iti propun un joc simplu avand urmatoarele reguli:

1.Daca incepi jocul, nu ai voie sa te opresti pana nu indeplinesti toate regulile.

2.Vei lua o pietricica si o vei da unei persoane cunoscute sau necunoscute.
(Daca vei fi intrebat "Pentru ce imi dai asta?" vei raspunde "Fa ce vrei cu ea." sau "Da-o mai departe.")

3.Ai voie sa te opresti (daca vrei) doar in momentul in care vei primi o pietricica din partea unei persoane necunoscute.

Stiu ca s-ar putea sa para o idee aiurea, dar daca esti interesat te rog sa ma ajuti sa promovez acest joc.

Am plecat sa strang pietre...

To be, or not to be ?

    We live in today's world, we walk, we see, we hear, we smell and we act, but unfortunately we fail in looking beyond our daily tasks.
Many people would say that "life is miserable", and take this as a way of life. Is this what life is all about?

Our main problem today, is that we need to dedicate more time to ourselfs, looking at the sky, feeling the rain, smiling and taking joy in the little aspects of our lives.
It's important to learn to know the whole world around us, to start hearing the thoughts and ideas of the people that surround us, and by that we might really be close to hearing ourselves. I'm talking about our inner voice, our true meaning and inspiration guiding us through life.
Life is sometimes illogical, but we should not entrust all our lives to logic. We are neglecting more and more spirituality, and as we can clearly see not all the answers are out there for logic to see.

In our modern society, life is all about doing what must be done. But we never ask ourselves "Why things should be done this way?" and "Where is the freedom in all of this?".
Many would say that we're evolving or that this is progress. I say no it's not.
Is it progress not to care about anybody but yourself? Is it progress not to care about the world falling apart just in front of our eyes?
Democracy for example, this word with so many meaning in it, is just an idea, an utopic concept that has never been integrated in our society. We never elect the people that we want to represent us, we just vote the people that the parties want us to vote. Same goes to the media, propaganda being on it's peak in our days.
And if we look at it more, we see the fact that everything is upside down, starting from the fact that we have bad role-models, drug consumption is a real phenomena which nobody seems to want to stop, we want luxurious cars, big homes, fancy clothes, we kill people for paper we call money, we make fun of people who don't think as the majority do and the worst thing is that we forget who we are.

Don't ever be noble by blood, only by heart.We are all children of God and is time for us to act as such. Try to remember who you are and why are you here. Make your soul into a shrine and let it be in harmony with the Universe. Be a noble man, and live a noble life.

To be continued...

Logica - limitata sau nu?

"Redundant" este un cuvant interesant, orice discutie logica pe tema creatiei ne va conduce catre un paradox existential

Dar cine spune ca logica noastra este buna si corecta?

Lucrurile posibile şi logice, sunt valabile doar în lumea cotidiană, prin intermediul simţurilor. Când ajungem în lumea microcosmică şi supracosmică, logica cu care suntem obişnuiţi, dispare.

Discutam problemele dintr-un punct de vedere limitat din cauza cunoasterii noastre limitate.
Ca si in fizica din timp in timp gasim noi legi universale care sa dea o explicatie mai precisa existentei noastre.

Noi avem un creier pe care il folosim la capacitate de 10% daca nu ma insel.
Creierul nostru il poti imparti in 2 segmente, segmentul drept respnsabil cu gandirea logica si segmentul stang responsabil cu gandirea afectiva.(yin/yang, feminin/masculin, bine/rau toate invataturile ce ne inconjoara au la baza o antiteza)
Nu este vreo surpriza ca majoritatea incearca sa suprime femininul, asa este si sistemul educational modern.

Dar oare e bine ceea ce facem?
Oare e bine sa ne autoproclamam fiinte superioare prin logica noastra pe care o consideram "infailibila"?
Suntem efemeri ca existenta fizica, ar trebui sa ne acceptam conditia si sa privim cu umila credinta cerurile, caci noi nu suntem prea diferiti de o insecta in acest mare laborator al vietii numit Universul.

Vom intelege viata doar in momentul in care vom reusi sa echilibram aceste doua tipuri de gandire.
Viata nu este logica si nu va fi niciodata, hazardul si paradoxul nu pot fi demise ca fiind inexistente.
Atat timp cat ele exista, logica noastra momentana este ineficienta.

"Eu" sau "Noi" ?

Stau si aud peste tot in jurul meu cum ca fiecare om este identic, ca fiecare persoana este unica in gandurile si trairile sale. Oare chiar asa este?

Daca punctual meu de vedere din post-urile precedente este pertinent inseamna ca orice om are puterea de a intra in contact cu Divinitatea, prin modelare spirituala si prin inspiratie.

Daca acest lucru este adevarat, atunci noi oamenii nu suntem asa de deosebiti unul fata de celalalt, ba din contra, toti suntem interconectati prin Divinitate.

Deci noi toti la un loc alcatuim un tot spiritual, care se poate denumi simplul “Noi” sau generalizat “Omul”.

Daca Noi ne-am unii toate gandurile, daca ne-am uniformiza vibratiile existentiale, nu cumva Noi ne-am apropia de Divinitate mult mai mult decat ar face-o fiecare in parte?

Natura de exemplu este comuniunea Planetei cu toate formele de viata ale acesteia. Natura ne da viata, ne perimite sa evoluam, dar nu in ultimul rand, ne da un exemplu.

Vom face vreodata acest pas?

Scopul...

"Viata inseamna a transforma constant in lumina si in flacara tot ceea ce suntem si tot ce intalnim"
                                                                                          Friedrich Nietzsche

"Traieste-ti viata ca si cum fiecare fapta a ta ar deveni lege universala"
                                                                                           Immanuel Kant

"Constiinta vietii pretuieste mai mult decat viata"
                                                                                            F. M. Dostoievski

"Doar viata pe care o traim pentru altii este o viata ce merita sa fie traita"
                                                                                             Albert Enstein

"Scopul existentei" este enigma Universala primara. Este una din primele lucruri la care o persoana se gandeste.

De acolo se nasc multe intrebari, teorii si mari dispute.

Totusi, marile adevaruri ar trebui sa fie simple, astfel incat sa poata fi intelese de orice om, de orice persoana indiferent de pregatire, religie sau viziune asupra vietii.

Am cugetat asupra acestui fapt ani si ani si am putut ajunge la concluzia ca noi, oamenii, traim pentru a incerca sa ne apropiem de Divinitate.

Nu pot atribui vietii un scop mai nobil de atat.

Trebuie doar sa traim o viata in care sa nu ne fie rusine sa ridicam capul din pamant in viata de zi cu zi. Teoretic pare a fi usor, practic e un dezastru total.

Omul este facut dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, dar nu exista reciprocitate in aceasta sintagma, deci Dumnezeu nu poate fi inteles din perspectiva mea, a ta, a noastra. 
Tocmai de aceea, nu intelegem viata, nu intelegem de ce avem parte de evenimente nefericite si de clipe in care totul isi pierde sensul.
Si totusi acest fapt nu ne impiedica, sa ne dorim asta...


Fiecare om are in sufletul lui o Biserica inchinata lui Dumnezeu, trebuie doar sa stim sa o intretinem si sa o ridicam cat mai sus. Acest templu trebuie sa fie demn de pogorarea Duhului Sfant intr-insul.



Eduard Bereza

Inspiratia si Creatia

"Inspiratia este o trezire, o accentuare a tuturor facultatilor umane si se manifesta in toate marile realizari artistice."
                                                                                      Giacomo Puccini

“Inspiratia”

Un cuvant ca oricare altul, care ascunde insa  momentul in care omul se afunda in existenta, aceea clipa de maxim a gandului si a spiritului cand Universul se aliniaza conferind energie, speranta si indrumare omului.

Momentul de inspiratie, il poti cataloga ca fiind un moment dionisiac, o clipa de betie spirituala in care viziunea noastra asupra creatiei depaseste orice limita.

Un asemenea moment cu siguranta trebuie sa fie de origine divina, poate chiar una din putinele clipe in care noi reusim sa fim cat de cat aproape de Creator.

"Creatia artistica este revarsarea unui prinos interior care se cere impartasit"
                                                                                                    Petra Vlah

"Creatia", un singur cuvant pentru atatea sensuri...

Dumnezeu ne-a creeat pe noi prin logos(cuvantul sacru), si noi oamenii incercam sa imitam aceasta actiune la nesfarsit, sperand ca astfel ne putem apropia de El.

Mitul creatiei pentru romani se regaseste in Legenda Mesterului Manole, care a mimat momentul primordial oferind ca jertfa umana pe sotia lui, astfel incat creatia lui sa poata fi cu adevarat nemuritoare, dainuind peste secole.

De-a lungul secolelor, noi oamenii ne-am dovedit a fi doar niste fii ratacitori. In loc sa cautam Lumina in sufletele noastre, noi am cautat-o in lucruri efemere fara de valoare.

A venit timpul sa facem pasii ce trebuiesc facuti.

Eduard Bereza

Despre mine si despre acest blog

De ce blogging?

Pentru ca blogging-ul pare o ideea interesanta, prin care pot sa contrirbui si eu la constiinta generala a Internetului printr-o parere personala care va ramane aici postata.

Incerc sa vad acest blog ca pe un jurnal personal pentru gandurile si trairile mele.

De ce ar interesa pe cineva gandurile mele?

Nu stiu sigur daca aceste randuri vor influenta pe cineva sau nu, dar in cazul in care cineva imi va spune vreodata ca a gasit o oarecare urma de inspiratie in ele , eu voi fi multumit.

Suntem cu totii datori sa ridicam cate o caramida si cu ea sa construim aceasta lume, sa facem un pas mic sau un pas mare pentru existenta noastra.
Ca entitati ale acestei lumi, trebuie sa incercam sa evoluam atat mental cat si spiritual ajutandu-ne unii pe altii.


Eduard Bereza